RADIATII EMISE DE TELEFOANELE MOBILE

Ce radiatii emite radiotelefonul? Actiunea biologica a câmpurilor electromagnetice depinde înainte de toate de doi parametri: de intensitatea si de frecventa radiatiei. În functie de intensitatea radiatiei se deosebesc influente termice si netermice. Limita conventionala dintre aceste doua domenii o reprezinta valoarea de 10 miliwati pe centimetru patrat de suprafata iradiata. La o asemenea valoare a intensitatii tesuturile pot sa se încalzeasca cu câteva zecimi de grad. De frecventa radiatiei depinde cât de bine este absorbita energia electromagnetica în corpul uman. De exemplu, undele din gama metrica sunt absorbite mai slab în tesuturi decât undele din gama decimetrica (900 MHz), iar radiatia din gama centimetrica poate sa se "împotmoleasca" în tesutul viu la o adâncime de câtiva centimetri. Valoarea puterii de iesire reprezinta caracteristica energetica de baza, cu cât aceasta este mai mare, cu atât nivelul câmpului electromagnetic de lânga antena este mai mare. Pentru radiotelefoanele de utilizare manuala puterea se gaseste în intervalele de la zecimi de watt pâna la 10 wati. În acelasi timp, cele mai puternice sunt statiile radio manuale de tip "walkie-talkie", iar cele mai putin puternice sunt telefoanele fara fir casnice care functioneaza în gama de aproximativ 40 MHz. Ca sa putem raspunde la întrebarea: "Un watt este mult sau putin?", trebuie sa întelegem cu ce se poate compara aceasta putere. Deja, de câteva decenii, sunt în vigoare normele privind nivelurile limita admisibile pentru radiatiile de radiofrecventa. La folosirea oricarui aparat casnic aceste norme trebuie sa fie respectate. Cele mai simple evaluari arata ca telefonul celular (900 MHz) cu puterea radiatiei de aproximativ 1 watt este în masura sa creeze în regiunea osului dumneavoastra temporal o intensitate a puterii de 10-100 ori mai mare decât valorile maxime admisibile. Masuratorile, cu ajutorul instrumentelor corespunzatoare, ale nivelurilor de radiatii emise de radiotelefoane confirma aceasta imagine trista. Cauzele unei astfel de situatii constau, înainte de toate, în faptul ca într-o serie de tari (de exemplu în SUA) normele pentru nivelurile limita admisibile ale radiatiei electromagnetice sunt mai putin severe, mai mult, diferenta fata de normele în vigoare poate fi de mii de ori mai mare! Asemenea diferente apar din cauza abordarii diferite în alegerea criteriului - ce trebuie luat în considerare ca influenta a câmpului electromagnetic asupra organismului. Normele europene sunt bazate pe acel prag de sensibilitate la care apar unele modificari fiziologice, modificari care dispar o data cu eliminarea influentei undei electromagnetice. Abordarea americana fata de normele de igiena poate fi denumita ca o abordare "termica". Drept prag - a fost ales acel nivel de radiatie caruia îi corespunde stadiul de început al oricarui proces patologic sau ireversibil. În ultimul timp, normativele din diferite tari au început sa se apropie, dar, cu toate acestea, diferenta poate sa atinga 10 si chiar mai multe ori.